Flori de măceșe, miros de ploaie târzie
Sufletul meu – descris tot intr-o poezie
Râsete de aprilie, înghețate prea timpuriu
Tu, mereu târziu, mă aștepți sa îți scriu.
Mă scufund in iluzii, tu te îndepărtezi
Nu mai știu cine sunt, tu nu mă mai vezi
Am uitat de unde am pornit
Si unde am de gând să ajung
E pustiu, eu sunt pe nicăieri
Si drumul e tot mai lung.
Mă uit pe mine în oglindă
30 de ani mai târziu
Nu mai știu de ce m-a născut mama
Şi cine ar trebui să fiu
De ce mă întreb atâtea
Şi oare ce rost are…
Cine suntem noi,
Cine vrem să fim oare?
Soulstorm 
Leave a comment