Umbrele și alte chestii

Îmi admir ridurile expresive și pline de viață,

Ochii obosiți, roșii

În fiecare reflecție posibilă 

În fiecare om obosit.

Mă uit cu uimire la gunoaiele de pe străzi,

Gândesc la gunoaiele din clădiri 

Îmi ridic capul și tot ce mă mai liniștește 

Sunt norii – și ăia violând intimități.

Câteodată cred că sunt liniștită doar pe drumuri,

Că am impresia că gândurile merg la fel de repede 

Ca mine

Și mai sper că fug către alții, cumva,

În vreun fel 

Îmi deschid umbrela – plouă 

Merg doi pași – nu mai plouă 

Râd

Iar plouă 

Parcă mai bine rămân sub umbrelă,

Nu văd atât de multe /de ea/

Acum că sunt atâtea umbrele –

Mai multe decât oameni parcă –

E mai mult sens 

în mersul haotic al umbrelelor 

Fulgerele rare le trăsnesc urechile 

Din când în când 

Iar ploaia le sună pe umeri

Cu o oarecare precizie//

Umbrelele le strâng gândurile 

Laolaltă 

Mă întreb ce rămâne din ele

După ce se oprește ploaia 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: