Timp

Eu pot să îmi pun la mână
câte ceasuri vreau,
Să le dau pe fiecare înapoi
Cu ani și ani,
Secunde împărțite
Pe structuri moleculare,
Eu tot nu o să pot să resimt,
Ce am simțit în 1994,
Când, cu o fracțiune de secundă
Înainte, ȘTIAM
Că o sa mă nasc.
M-am simțit nimicul plin
Din nimicul gol și vulgar
În care mă făceam că sunt,
Mă chinuiam să mă pun
Cap la cap,
Ca să se înțeleagă ceva și din mine,
Până când m-am născut într-adevăr,
Și nu am mai știut de capul meu,
De mii și mii de minute încoace.
De când m-am privit ultima oară
În ecou,
Nu am mai știut cum să țip la mine în oglindă,
Cum să mă port pe stradă,
Și cum să îmi port părul.
De când m-am născut,
Am uitat cu lux de amănunte ce sunt,
De parcă nu aș fi știut niciodată,
De parcă nu aș fi fost vreodată.
Eu sunt / tu ești/ el – ea este
Eu zic să te mai întrebi o dată©

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: