Poezii pe tren

​S-au născut oceane între noi

Și vânturile ne-au lăsat pe plajă goi, 

Pământul de sub picioare ne-a fugit, 

Dar noi doi… Noi ne-am iubit. 

Erai tu într-o bărcuța ușoară, 

Beai din apa mării, atât de amară, 

Crezând că înotând și sorbind ușor din ea 

Te va aduce mai aproape de inima mea. 

Timpul era și el prins în lumina lunii, 

Rece, nemuritor, ți se vedea în colțul gurii,

Când zâmbetul începea a fi ofilit, 

Tu, dragă iubit, ai îmbătrânit. 

Eu m-am ascuns sub stânci, departe 

Am așteptat să vii în fiecare noapte, 

M-am rugat la zei, te-am strigat în zare, 

Am orbit de-atâta holbat spre mare. 
Și ai venit, așa cum ai promis, 

Pierdut în ochiul vremii, tu mi te-ai desprins 

De tot ce ne-a despărțit vreodată –  

Cu un singur sărut mi-ai adus lumea toată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: