Rătăcire

Ce-am crezut noi,
Că timpul o să ne înfășoare în chipuri,
Că o să ne lege de un trup
Și o să ne scrie destinul?
Noi știm că
Timpul se naște în noi
Și din noi curge oxigenul trăirii,
Noi legăm fiecare blestem
De mințile oarbe ale lor.
Noi vărsăm sânge
În numele libertatii
Și ne vărsăm sufletul,
Puțin cate puțin
În nimicul plastic al eroilor de tinichea.
Ce suntem noi,
Când ne întrebăm ce suntem
Și ce devenim
Când nu găsim răspunsul?
Un nimic cu un tot agățat de mâneci.
E singurul nimic de care suntem mândri,
Și încercăm să îl găsim în alta parte
În afara conștiinței noastre,
Spre a ne dovedi
Visele
Ideile
Și. Mai. Știu. Eu. Ce.
Pornire omenească.

Advertisements

One thought on “Rătăcire

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: