două nopţi şi un ‘noi’

Se lasă noaptea pe străzi,
pe pleoape de tineri zâmbăreţi,
iar noi ne plimbăm de mână
şi tragem timpul după noi.
E două.
Mereu prindem ora două
când ne uităm la ceas
şi ceasul se uită la noi
şi ne fură un minut
sau mai multe
cât timp ne sărutăm.
Nopţile noastre ne găsesc
pierzându-ne printre străini,
atît de fericiţi că nu ne ştie nimeni,
atît de fericiţi că nu avem bani,
nici hanorace la noi,
deşi mie îmi e frig –
dar nu îţi zic
şi tu tot mă iei în braţe.
Eşti atât de enervant!
– dar zâmbeşti şi
şi

şi…

dormi frumos
şi te ascunzi sub pătură
când trag draperiile
şi mă faci să vreau să mai pierdem
câteva ore în pat,
să pierdem o zi iar,
căutându-ne umbrele sub cearşaf.
Trece timpul greu, ziceam noi,
până ne-am văzut unul în faţa celuilalt –
hei, parcă a trecut doar o zi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: