Vin, iubire și niște actori slabi

Se trage cortina. Roșul sângeriu se împrăștie pe scenă, pupilele se dilată, oamenii devin curioși; se pot observa cu ușurință locurile goale din față, nimeni nu vrea să vadă așa ceva de aproape. Se sting toate luminile și parcă se mai aud câteva cuvinte șoptite prin spate…

Stângaci, actorii intră pe scenă – oamenii aplaudă sec. Parcă se așteptau ca tipele să fie mai frumoase, iar bărbații puțin mai…bărbați. Dar fie, aplaudă. Doi tineri de vreo 30 de ani – un profesor de filosofie, celălalt – fotograf profesionist; două femei de vreo 35 (sigur au mai mult, dar noi știm câte minuni fac niște machiaje bune), una îmbrăcată în rochie, alta în sacou, toți eleganți, puțin cam timizi, iau loc pe canapea.

Evident, ca în orice episod de-al meu, li se servește cafea, chiar dacă e târziu. Așa se face la noi. Se discută filosofie. Problema culturii din ziua de azi și poate și de ieri, de mâine… Doamnele sunt tare revoltate – trebuiau să vină mai mulți invitați, s-au gătit degeaba.

Bărbații sunt puțin superficiali, unul zicând, cu încredere:

– Nu e nevoie de mulți oameni ca să avem o seară plăcută.

– De acord! răspunde imediat celălalt.

– Voi nu înțelegeți, aproape că se răstește doamna în sacou. O așa discuție necesită mai multe argumente. M-aș plictisi să vorbesc doar cu voi, fără supărare. Unde e vinul?

– Nicio supărare, răspunde fotograful. Pe masă în bucătărie. Să îl aduc?

– Mă descurc singură. * Iese de pe scenă, rămâne un timp plecată*

– Ce anume fotografiați? Întreabă Aida, doamna în rochie.

– Tot ce mi se pare frumos. V-aș fotografia, da.

– Vai! * roșește, își duce mâinile la față*.

– Foarte sincer vă spun! Sunteți o filosoafă superbă! Mă mir că nu sunteți cu nasul pe sus, ca restul doamnelor de la Filosofie.

– De ce aș fi?

– Pentru că așa sunt ăștia de la filosofie *râde*. Nu, domnule Brovici? (domnul Brovici fiind profesorul de filosofie)

– Hai, că nu e chiar așa!

* se întoarce doamna Maia, egocentrista, plictisita. Deja s-a format o părere nu prea bună despre ea.*

– Ei, tot nu a venit nimeni altcineva? Dumnezeule!

– Zeii nu sunt cu noi azi, din păcate * răspunde ironic profesorul*

– Păcat. Am adus vinul. Avem nevoie de un impuls. Și cine spunea că noi nu mai știm să iubim?

– Vorbeam de tineri și de cultură, Maia *râde ușor Aida*

– Bine, dar eu vreau să știu asta. Cine m-ar acuza pe mine că nu știu să iubesc?

– Un bărbat pe care nu l-ați iubit, răspunde fotograful.

– Bună asta, dar restul pe care i-am iubit ce pot spune?

– Nimic. Tăcând, v-ar răspunde la întrebare. Nu v-au iubit pentru că nu ați știut să iubiți.

– Știu și eu…* se bagă și filosoful, soarbe atent din vin*. Nu iubești pe cineva doar dacă te iubește. Iubești pentru că iubești. Sau de ce iubim? vinul ăsta e tare bun.

– Iubim pentru că e singurul lucru pe care îl putem face dedicându-ne complet, răspunde Aida.

– Ce vorbești, Aida…zi-mi tu o persoană care s-a dedicat complet și nu s-a plictisit!

– Maia, toți ne plictisim când nu mai știm noi cum să râdem, cum să vorbim, cum să ne purtăm și cum să facem dragoste. E și normal.

– E ca și când renunți la tine renunțând la un el sau la o ea. E simplu, adăugă fotograful. Nu mulți se implică pe cât spun că s-ar dedica. Asta nu mai e simplu.

– Păi cum, domn’le, să îți pierzi tu libertatea ca bărbat, să nu mai poți face nimic?!

– Când deja te gândești că îți pierzi libertatea, înseamnă că nu iubești, ci doar îți petreci mai mult timp cu o persoană. Dacă ai fi iubit, ai fi văzut libertatea și alături de iubită.

– E și încrederea în joc, mumură Aida… Încrederea… Dacă e cu alta? Dacă nu stiu ce? Si tu mă întrebi de ce am fire albe de păr…

– E și fericirea, că nu s-ar uita la alta, știind că te are pe tine. Fictiune, zice râzând Maia.

– Eu, sincer, să am o femeie ca Aida, nu mi-ar mai trebuit altceva…*oftează fotograful*

– Nu vă cred! Răspunde Aida și bineinteles, roseste iar.

– Jocul seductiei. Îmi place! Nu ai cum să il pierzi, băiete! *adaugă Brovici.

– Seductia ar trebui să fie permanentă, mereu să îl vrei pe cel de lângă tine *spune Maia privind în paharul gol*. Vin?

– La un pahar de vin, toti suntem doctori în dragoste!

– Suntem, răspunde fotograful, dar nu mai e vin…

– Atunci lăsăm și dragostea…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: