EUri

Din fumul gros
ce se întinde lent
de pe buzele păcătoase
spre întreaga cameră
se nasc oameni noi//
intenţiile vechi
se îmbracă în tutun
şi cuvintele latente
se înghesuie toate în:
‘Hai la o ţigară.’
Plămânii se umplu
de tot felul de scuze,
Lor nu le pasă,
fumează liniştiţi
vieţile celora care trec
aievea pe stradă.
Cine sunt?
nu vor şti niciodată –
dacă zâmbesc dimineaţa,
dacă dorm singuri…
Tot ce vor şti
şi tot ce vor putea oamenii
care fumează în camera asta
să vadă
sunt nişte desene schiţate
de un arhitect obosit,
să audă povestea unui doctor eşuat
şi a unei distinse doamne,
care şi acum crede
că soţul ei o iubeşte.
Chipurile astea şterse
nu se vor vedea vreodată
dincolo de fum…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: