Drumuri paralele

Nu știu câte uși am închis, câte altele am deschis și prin câte holuri fără sens am umblat, crezând că poate la un oarecare capăt, voi descoperi o lumina care să îmi trezească ființa. Nici nu mai știu de ce ne-am închis noi doi ușa, a trecut ceva timp… Tu de partea cealaltă, eu încă așteptând afară să îmi deschizi ușa. Nu pot să spun că îmi pare rău că am pierdut atâta timp așteptând să te întorci, însă aș fi preferat să irosesc minutele alea cumpărând ciocolată. Sau vin. Dar nu. Am așteptat pe pragul ăla afurisit atâta timp, ca apoi să te revăd zâmbind și să nu mai iubesc nimic la tine. Doi străini cu amintiri, ar spune alții… ciudat e faptul că ai lăsat câte o amprentă pe unde ai trecut, pe fiecare bancă pe care ne-am așezat și câte o cicatrice pe suflet cu fiecare sărut pe care mi l-ai dat. De aș fi știut câte vânătăi o să am, te lăsam în seara aia să pleci singur acasă, fără să fi fost nevoit să mă duci de mână până în fața casei!

Da. Poate îmi pare rău că nu citeai ce îți scriam, sau poate citeai și nu știam eu, dar mai rău îmi pare că am crezut că pot să te duc pe drumul ăla de care ne vorbeau piesele noastre preferate…Dar nu. Tu ai preferat să rămâi pe drumul tău, unde nu se schimbă niciodată nimic, nici măcar un ecou sau o umbră, ca apoi să îmi spui că nu îți mai gășești calea…Îmi pare rău, eu sunt pe alt drum.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: