Ard doruri

Știi cum ne potolim setea de noi
și dorul de ieri?
Luăm câte un gând și îi dăm foc,
ca unui chibrit,
apoi îl stingem.
Și îl aprindem iar mai târziu
și îl stingem
și îl aprindem..
până când gândul-chibrit
rămâne un mare și negru nimic,
dar noi tot știm că e ceva,
pentru că încă arde focul în palmele noastre,
încă simțim mirosul agățat de gene,
ideea de noi-chibrit-foc e tot ‘acolo’
– Ce ai, dragă? unde acolo? nu vezi că nu e nimic?
– Mă duc să îmi cumpăr o brichetă//

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: