Nu sunt decât pământ, cenuşă, umbră şi fum.

Sunt întunericul, lumina, ideea – mă nasc din pământ şi în pământ mă întorc. Asa esti si tu, suflet nobil. Ai depăşit existenţa banală, te-ai transformat în frumosul călător în univers, în cel care mă face să îmi pun şi mai multe întrebări…mă auzi? vorbim, sau vorbesc eu cu mine, cu gândurile despre tine? eu cred ca vorbim. Te ştiu eu pe tine, nu m-ai lăsa singură cu toţi măscăricii ăştia. Vin la noi în casă de parcă vin la circ, dom’le, aşa îşi permit să ne ignore tristeţea, oboseala de durere spirituală şi fizică. Dar să nu uit să îţi zic.. au venit oamenii tăi, ştii tu de cine zic, cei cu care râdeai tu de atâtea ori…
Am venit noi.
Ce mai contează acum? Mereu lângă tine, oriunde te-ai duce… nu pleci din sufletul nostru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: