Doruri

Nemaiîntâlnit amor de noapte

mângâie copaci, adoarme drumuri,

îngheaţă minţi şi încrucişează suflete

în nemuritorul film de noiembrie.

Acum, când moartea – somn adâncit

al fiinţei supreme

pândeşte după lună

şi se ascunde în patul nostru,

privirile noastre caută

miezul verii dintre noi.

Ne mai distingem doar prin umbrele

pronunţate de luminile străzilor,

sau ascunse de tot în întuneric,

prin energiile ce se pierd între noi,

prin distanţele gândurilor şi înălţimile viselor…

Oameni-siluete- ne caută destinul//

unde te-ai dus tu,

unde-am fugit eu?

Ne căutăm doar iarna,

când ne simţim lipsa

şi ne amăgim cu altii,

dar tot la NOI ajungem,

tot pe tine te caut în fiecare

şi suntem aşa orbi,

că ne aflăm unul în faţa altuia…

dar ne întoarcem cu spatele,

ne privim umbrele cum îngheaţă în urma noastră –

Au revoir, am plecat!

E noiembrie – timpul meu să îmi fie dor de tine.

Advertisements

One thought on “Doruri

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: