Dormind, ascultând

Ne ţinem de mână,

de parcă mâine ne vom uita numele

şi tot ce am lăsat în urma noastră,

în urma unui sărut nocturn,

în urma unor nopţi de octombrie.

E tulbure imaginea dimineţii de mîine,

e tulbure cafeaua şi tot ce ai tu în minte –

nici nu ştiu de unde vii şi cînd pleci,

dar ştiu că ai un infinit de clipe în viitor//

hai să ne ţinem de mînă,

să fugim printre lume, străini,

sentimente şi zile de trecut,

amar şi dulce,

aşa cum ne place nouă

cafeaua de dimineaţă.

Urăsc să îţi beau cafeaua rece,

dar e bine că laşi mereu patul nefăcut,

aşa că mă pot simţi mereu acasă.

în braţele tale, în surâsul tău somnoros

de dimineaţă –

nici nu ştii cât îti ador zâmbetul

şi tot ce ascunde el

o intreagă poezie de gesturi şi cuvinte;

mă pierd,

în sufletu-ţi rănit,

în mintea-ţi încîlcită,

şi ce minune!

am descoperit perfectiunea

într-un minut de linişte.

Advertisements

One thought on “Dormind, ascultând

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: