Poate

Poate că noi, ăştia care suferim, suntem mai norocoşi,
că până să împlinim 35 de ani,
vom avea cele mai adânci răni
şi le vom deschide câteodată,
la un pahar de vin.
Poate că noi, ăştia care încă mai credem în lume
suntem, de fapt, nişte copii naivi,
rupţi de realitatea asta bolnavă//
fugim de colo-colo,
dormim, că poate aşa mai uităm
de tot, ca apoi să ne trezim singuri.
Iubim şi murim tot singuri…
Şi cine te mai înţelege?
când toţi te ascultă
doar ca să se audă pe ei înşişi,
ecouri în suflete goale.
Orbi, dom’le, sunt nişte orbi,
zici că merg la teatru
doar ca să asculte actorii
cum vorbesc.
nu văd nimic, dar totul îi vede
şi nu-mi explic cum ne lasă pe noi,
ăştia, să-i vedem.
E aşa de trist încât noaptea-i singura scăpare,
luna-i singura care mai ascultă
şi înţelege//
Poate noi, ăştia trişti,
ne-am obişnuit să plângem în rânduri
că măcar acolo lucrurile au sens.

 

 

Advertisements

4 thoughts on “Poate

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: