Iederă şi trandafiri

Ce ironie!
Fiinţe dominate de suflete,
înlănţuite în propriile dorinte şi păcate –
oamenii –
vor să ardă tot ce trăieşte în ei.
Tot ce iubesc.
Tot ce doare…
Sufletul creşte în trup
aşa cum creşte iedera pe casele părăsite
sau cum îmbrăţişează trandafirii
gardurile mânăstirilor vechi…
Şi în amurguri înecate cu fum, rom şi vanilie
mă văd pe mine în umbră şi mă întreb:
‘De când port iederă şi îmi prind părul
în trandafiri?
De când în mine se duc lupte de sentimente
şi liniştea nu îşi mai are locul în gânduri?’
Nopţi, zile şi bucăţi de suflet pierdute…
Şi mă trezesc –
aceleaşi întrebări veninoase//
pe unde m-am pierdut?
la cine mi-a rămas trecutul?
dar prezentul?…
De viitor nici nu mai vorbim.
Nu ne permite timpul…
Viclean, fuge după noi, leneş,
mereu cu doi paşi în spate
ca să avem noi, ăştia începători,

impresia că viaţa ne poartă acolo unde zboară gândul –
dar nu.
Timpul ne duce de la un om la altul,
dintr-o casă în alta,
ne îmbracă ba în flori, ba în buruieni…
Şi noi, oameni slabi de înger,
credem ca dacă omorâm întunericul din colţul tavanului,
poate se luminează toată camera…
Aşa că las şi iedera,
las şi trandafirii
să îşi împletească destinul
în jurul sufletului meu…

 

Advertisements

3 thoughts on “Iederă şi trandafiri

Add yours

  1. This was awesome :O
    Imi place continuitatea!
    Mi-a mai luminat ziua cand am vazut in mail ca ai postat ceva nou 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: