Furtună

E furtună-n suflet,
haos în minţile de ieri,
în infinitul întrebărilor de mâine –
toate se răsfrâng în trupul unui viscol.
Vântul omoară cuvintele;
şoptind, le-am pierdut în zare
şi-am uitat cât de amară
e nu uitarea, ci amintirea
şi îmi amintesc nopţile cu lună plină,
cu fulgere ce le răpeam în priviri
însetate, de-un chip străin,
parcă, dup-atâta timp.
Dar caut, chiar dacă-i furtună,
alerg printre suflete ude,
mii de nespuse şi poate
negândite gânduri,
Mă pierd printr-o pădure de tunete
şi doar ca să ajung la tine…
Dar tu eşti şi furtuna şi soarele de după
şi vântul şi tot
alerg, dar nu mai pot,
am uitat de ce am plecat spre mîine.
Ne legăm mâinile de cer spre asfinţit…
şi sperăm ca totuşi mîine
să fie linişte, vibraţii şi unde,
să ne uităm cum soarele ascunde
noaptea ce-a fost o eternitate.
Să nu mai alergăm, să ne oprim
în mijlocul drumului, să vorbim
să ne amintim că aşa e mereu
cînd e furtună…

 

Advertisements

One thought on “Furtună

Add yours

  1. Noaptea e un loc minunat..it brings us silence, peace and beauty.
    De mult nu am mai citit asa cuvinte minunate.
    Te felicit pentru aceasta opera de arta absolut mirifica.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: