ne-spuse

Întuneric blând, acut, nesfârşit
se prelinge-n juru-mi,
totul e tăcut.
Cuvintele iau forma gândurilor,
se şterg de pe buze,
se întind pe pervaz,
luna le e martoră, le absoarbe în necunoscut,
în ziua de mâine.
Rămân acolo.
Cuvintele caută apoi lumina răsăritului
şi din nou, iau altă formă,
aşa cum soarele porunceşte.
Se zbat, slove de durere, de neînţeles.
E un amestec de întrebări şi răspunsuri.
Îl simt în întreaga-mi fiinţă,
e un haos de cuvinte,
litere care zboară aievea,
căutându-şi locul pe limba oamenilor,
în suflete, pe foi, pe pietre de mormânt.
Spunem cuvinte, luăm cu noi esenţa din ele,
însă umbra lor o lăsăm celorlalţi –
ne grăbim mereu să le spunem
şi e păcat, că nu le rostim pe cele pe care
am vrea cu adevărat
să răsune a noi, să izbucnească din suflet…
Într-un ultim ceas,
ne trezim că tot ce nu am zis vreodată,
încă zace în adâncul nostru.

Advertisements

4 thoughts on “ne-spuse

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: