Omul mării

Din mări întunecate, cu ape învolburate,
Destinul lin s-a scurs prin colţuri de nepătruns,
Tânjind după lumină, a îngerilor dulce vină
De a fi năpustit pe uscat
Un suflet de neiertat, adânc îngropat în păcate,
uitat în trecut, departe,
dar totusi, ancorat de-un vis,
între iad şi-o lume de paradis.
Un om singur pe mal, aşteaptă cu sete un val,
Să-i curgă prin gânduri, să-i spele trecuturi
Şi marea mamă să-i fie, lăcaş de suflete-veşnicie,
Unde omul cel pieziş s-ar ascunde,
Lumea n-ar mai şti, n-ar mai pătrunde,
N-ar înţelege de ce a plecat,
De ce pământul gol l-a lăsat,
Dar în final, totul va fi în zadar –
Omul a iubit marea, lumea n-a avut habar…

Advertisements

6 thoughts on “Omul mării

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: