Te desprinzi de sufletul meu
la fel de greu
ca ultimele raze de apus,
cele care se agaţă şi de frunze
şi de poteci
şi de toată fiinţa mea;
dar parcă tot la fel de greu
încerci să rămâi latent
în haosul din jurul tău,
te prinzi de visele mele ca şi cum
eu aş fi lumina drumului tău
şi tot nu înţelegi că Noi
suntem un contrast – întotdeauna am fost.
Durere, fericire, teamă, zâmbete şi amintiri –
eşti un amestec de sentimente şi e doar
vina mea; dar eu…? am rămas fără nimic.

Advertisements

4 thoughts on “

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: