Demon trist

Cu zâmbet senin şi închipuire de înger,
Coboară din cer un demon, prefăcându-se în fulger
Şi când din flamă roşie păcatul a născut,
A descoperit dulceaţa ce pe buze i-a crescut.
Venind c-o aripă sângerândă şi cu ochii-n pământ aţintiţi,
Mi s-a plâns demonul de suflete în oameni otrăviţi
Şi ascultându-i povestea, eu i-am şoptit plâpând:
” Iadul tău e edenic, dar lumea nicicând. “

Advertisements

6 thoughts on “Demon trist

Add yours

  1. Ok.. 😀 Poti sa iei demonul ca pe un personaj care nu cunoaste lumea oamenilor, cam asa m-am gandit cand am scris, ca un fel de incepator; sa presupunem ca exista iad, locul de care se tem atatia oameni. Asa…si demonul asta coboara pe pamant, pacatuind ca orice pamantean si prin ‘dulceata pe buze’ m-am referit la oamenii falsi/ la binele pe care il fac doar ca sa primeasca inapoi/ la rautatea deghizata… ia-o cum vrei tu. Si cand a descoperit, de fapt, cum e lumea cu adevarat, ‘eu’ i-am aratat contrastul dintre lumea lui (o lume mitologica) si lumea reala ( lumea noastra ). E ca un fel de mesaj care sugereaza rautatea oamenilor, care desi e destul de evidenta, multi se prefac ca nu o vad…si e ironic faptul ca ne temem de o lume care poate exista dupa moartea fizica, insa nu ne temem de raul prezent in fiecare dintre noi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: