Plopul

Cu frunze ruginii şi miros de toamnă udă
Firav şi rece, plopu-mi face-n ciudă;
Aduce şi amestecă-n mii de culori
Idei şi zâmbete uitate în flori.

Se lasă purtat de-o voce plăpândă,
de-o naivă chemare de ploi; e flămând 
S-asculte, din nou, o notă de vară
Ce mai vine câteodată ca o dulce povară…
se ascunde printre cântece şi iarbă verde, uitată,
strecurându-se în galben, prin noroi pictată…
şi totuşi, e vesel; cine-ar fi ştiut,
că plopul iubeşte vara atât de mult?…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: