Suflet de toamnă

Vino, toamnă, uşor stingând viaţa,
îmbrăţişând tristeţe, alungând speranţa,
căci vreau să-mi las sufletul
să moară-n mâinile tale,
până când trandafirul uscat
ar rămâne fără petale.

Lasă-mi mie gustul de ploaie multă
să-mi şteargă din gânduri orice dorinţă mută;
adu-mi frunzele moarte, dar vii în culori
să cadă pe mormântul înconjurat de flori.

Şi-apoi într-un final,
venind, vei şterge totul…
Ia cu tine şi zâmbetul meu
că nu-i mai găsesc rostul;
leagă de al meu trup
amintiri şi vise grele
cum vântul leagă-n neştire
alte şoapte, confuze şi ele…

Suflet uscat, cuvintele-s tot ce mai ai…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: