I told you that if you come any closer, I won’t let you go.

‘ Nu vreau să pleci. ‘ – e singura propoziţie de până acum pe care nu am şters-o; restul cuvintelor le-am rescris, le-am înlocuit, pentru că îmi e atât greu să accept şi lacrimile astea mă disperă, la propriu. Încep să se prelingă pe obraz fără acordul meu, parcă de ciudă că nu am mai plâns de atâta timp. Da, am încercat să fiu tare, dar azi nu, nu mai vreau. Şi ştii de ce? Pentru că îmi e ciudă. Pentru că eşti aşa cum vreau eu şi pentru că vei fi departe de mine; pentru că mă bucură doar simplul fapt că te fac să zâmbeşti, că te am lângă mine şi zilele ce urmează ştiu că tot al meu vei fi. Îmi e atât de ciudă că văd în tine persoana pe care o caut de atâta timp şi am găsit-o…Azi când te-am văzut a doua oară m-am simţit exact ca în prima zi; pulsul meu a luat-o razna şi parcă era într-un fel ghidat de cuvintele tale şi crede-mă…îmbrăţişarea aia era tot ce aveam nevoie. Am încercat azi să nu plâng, că e jalnic şi laş din partea mea să cred că lacrimile rezolvă tot, dar am un fel de durere interioară  ce nu cred că o pot descrie. Se manifestă ciudat, adică ori îmi venea să plâng, ori să te iau în braţe şi să nu îti mai dau drumul. Nu îmi pare rău pentru ce simt, dar eu nu ştiu ce ascunde sufletul tău… Vreau să nu fiu egoistă, de aceea vreau ce e mai bine pentru tine;  ştiu că meriţi. Şi poţi să zici ce vrei, eu nu renunţ la tine. Ţi-am spus că dacă intri în sufletul meu, nu vei pleca prea curând. : )

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: