Întreabă-te

Am străbătut câmpii ameţite de trecerea timpului, cu iarbă prea aurie şi prea rară, mai rară decât promisiunile sincere. Prea multe ploi reci şi vânturi nebune am simţit, pentru ca azi să ştiu cât îmi lipsesc. Oare suntem chiar atât de orbiţi încât nu vedem ce strâmb ne coasem viaţa, singura haină pe care o vom purta în mormânt şi singurul jurnal rămas celor dragi? Într-un haos fără început şi fără sfârşit, etern legat de mâna mea, am văzut cum toţi îşi petrec zilele atât de sărac şi lipsit de speranţă, încât uneori cred că sunt doar nişte crengi moarte. Măreţul soare, seninul cer nu mai luminează suflete, ci întunecă minţi, căci altă explicaţie nu am pentru ce fac oamenii. De ce nici măcar când sunt doar ei, goi, nesiliţi să pretindă, fără aşteptări, nu sunt sinceri? Întrebarea asta mă macină de câteva zile, încât am ajuns la o mie de concluzii. Sunt unii care au sufletele atât de sărace, de goale, încât mişună sentimente negre, care la fiecare dintre noi sunt bine înlănţuite undeva în adâncul inimii; alţii pretind să îşi fi umplut suflete cu mii de dorinţe, toate materiale şi de scurtă durată; alţii caută fericirea unde nu trebuie, pentru că aşa face ‘toată lumea’ , iar ceilalti… ei stau şi uimiţi fiind de alegerile oamenilor, se întreabă ce mă întreb şi eu acum: De ce să iroseşti câte 86.400 de secunde în fiecare zi purtând o mască urâtă şi distrugătoare, când poţi fi mai sincer decât cea mai pură picătură de rouă? Mulţi nu ştiu, dar mie îmi e atât de dor de zilele în care speranţa şi iubirea erau cele mai bune arme în lumea asta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: