O noua clipa, un nou gand.

Uneori pur si simplu nu vreau sa uit. Sunt clipe petrecute impreuna cu persoanele dragi ramase ca niste tablouri in sufletul meu.. Momente din fiecare anotimp pe care mi le amintesc pe rand inainte sa adorm. Fie zambete, fie privire profunde, ori cuvinte care nu mai ocolesc si imi ating direct sufletul.. Dar nu toate sunt la fel. Unele sunt ironice, unele chiar dor. Nu am incercat inca sa descriu durerea sufletului, dar sunt sigura ca fiecare clipa trista ar fi o hiperbola, mai exact o multitudine de sentimente ripisite. Si daca as incerca sa le pun pe toate la un loc…probabil as innebuni incercand sa mi le explic si chiar daca le-as intelege, tot ar fi greu sa am lupt singura cu ele. De aceea sunt persoane carora le pot impartasi aceste sentimente si ganduri si am nevoie de ele sa merg mai departe.

Dar e ciudat. Imediat dupa ce fericirea i-a locul tristetii, acele amagiri ni se par o nimica toata. Toate trec, iar noi, undeva in adancul sufletului nostru avem pastrate toata momentele din viata noastra ca pe niste fotografii vechi intr-un album al timpului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: